Pictez.

Am pensule vechi,fara varf rotund din par de veverita.
Am panza cumparata din supermarket la reducere.
Am o coperta de caiet pe care imi amestec culorile si o doza de pepsi in care tin apa.
Nu sunt artista.Nu am excentricitati pe care lumea sa le admire si spre deosebire de Van Gogh,nu intentionez sa-mi tai nici o ureche.
De fapt,daca ma gandesc mai bine...nu sunt foarte sigura ca am macar talent.
Totusi,odata la cateva zile simt nevoia sa tin o pensula in mana.
O data la cateva zile,inchid messul si pun Jessie – a lui Joshua Kadison pe repeat
Stiu de la inceput,inca de dinainte sa ridic carbunele de pe masa,ca in trei ore o sa ma ridic in picioare,o sa ma dau cativa pasi in spate...o sa privesc pictura..si o sa o arunc.
Ce artista incredibila sunt,nu? Nu am materiale,nu am talent,si acum nu mai am nici macar dovada ca am facut altceva decat sa ma holbez trei ore la o panza goala.
Si apoi...dupa ce sterg toata vopseaua si apa varsata prin camera....ma reped spre cosul din colt..scot pictura ...o privesc ...si o arunc din nou.Trebuia sa ma mai asigur inca o data ca nu e vreo capodopera.

Nu stiu ce as face..daca m-as trezi intr-o dimineata si nu as mai fi capabila sa tin pensula in mana.Probabil as invata sa pictez cu dreapta.Si daca nici asta nu ar mai fi posibil as inchide messul...as pune melodia lui Joshua Kadison pe repeat..si as inchide ochii.
In final...care ar fi diferenta?

Then he said...

I was gonna be a painter,

gonna paint my masterpiece.

I spent my whole life dreamin',

now they're my only memories.

And I was gonna live in Paris, France

Now my body's fallin' apart.

I could be Pablo Picasso if dillusion were an art.

Ce conteaza?

Ce conteaza?

atunci cand chipul tau e ultimul pe care il privesc inainte sa adorm...

atunci cand vocea ta imi spune "noapte buna" dupa ce am inchis ochii...

atunci cand parfumul tau imi persista in nari pana dimineata tarziu...

Ce conteaza?

ca tot ce am e o poza...

o inregistrare pusa pe repeat...

si urme de parfum pulverizate pe jumatatea ta de perna...

Vezi?

pana la urma nu esti de neinlocuit

Acoperisul unui bloc.O masa.Doua cani de cafea pe jumatate goale.Cea din stanga,cu o usoara urma de gloss roz pe margine.Pe mijloc o scrumiera cu o tigara abia inceputa.
Unul din scaune e mereu cu spatele spre soare.Azi sta ea acolo.O zi ea,o zi el..asa e regula.
In zilele ca astazi,el nu ii vede chipul,si asta il face sa se simta vulnerabil.
El-Te iubesc
Ea-Mai spune odata
El-...Te iubesc

Ea-Amuzant...E un dar aparte,sa stii..sa poti minti oamenii privindu-i in ochi.
O vede sorbind ultima gura din cafeaua ei “3 in 1 latte cu un pliculet de zahar”.Cu un deget,absent,ii sterge urma de gloss de pe pahar.
Ea: Cat timp a trecut?
El: Cat timp a trecut de cand ce?
Ea: Cat timp a trecut de cand nu o mai simti?
Ii simte privirea arzandu-l si intoarce capul.Ea se ridica si se indeparteaza.Pentru o secunda are senzatia ca o sa plece si intinde o mana..inainte sa isi dea seama ca nu ar avea nici un drept sa o opreasca.Dar ea se aseaza pe margine,langa balustrada,si il priveste din nou.
El: Doua saptamani.
O priveste si asteapta sa-i vada vorbele lovind-o. Dar ea continua sa stea acolo,in lumina,senina.
El trage ultimul fum,stinge tigara in scrumiera sparta si priveste in gol: Cat timp a trecut?
Ea zambeste: 5 minute... (isi priveste ceasul) si 42 de secunde.

Hope.

Pe jos,in praful ars de caldura sta el,cu sufletul ars de raceala ei. In mana are o floare fara doua petale.

Ma iubeste..nu ma iubeste. Aici filozofia nu-si are rostul.
Inca o petala.Chipul ei duminica dimineata.Zambetul incurcat cand isi da seama ca a uitat ca e randul ei sa cumpere cafeaua. Sarutul ce tine loc de scuze.
Inca o petala. Ochii inrositi atunci cand l-a anuntat ca pleaca. Scrumul de tigara imprastiat pe parchet. Sarutul ce tine loc de scuze.
Inca o petala. Pielea ei mirosind a cirese amare. Ciocolata imprastiata prin toata casa atunci cand incearca sa faca clatite. Sarutul ce tine loc de scuze.
Inca o petala. Mainile ei inclestandu-se spasmodic pe clanta usii. Ultimii pasi. Ultima sclipire a parului auriu in soarele amiezii. Sarutul ce n-a mai venit.
Inca o petala?Nu.
Nu il iubeste.
Dar el,rabdator,ridica bricheta si arde una dintre petalele imprastiate in praful ars de caldura.Cauta in buzunar dupa lipiciul ieftin cumparat mai devreme si lipeste petalele ramase inapoi pe floarea dezgolita.
Apoi,incet,o ia de la capat.Ma iubeste?Nu ma iubeste?....Ma iubeste.
Acum e bine.

camera de la capatul holului.

In camera de la capatul holului,soarele rasare in fiecare dimineata la 5.30,reflectat in geamul vecinului de vizavi’.Uneori,vecinul deschide geamul faramitandu-le rasaritul,iar ei se baga inapoi in pat,isi trag plapuma peste ochi si il asteapta pe urmatorul.Soarele nu ii dezamageste niciodata...doar vecinul de vizavi’ o mai face uneori.
In camera de la capatul holului tavanul este spart intr-un colt.Ea i-a spus sa-l repare.El n-a vrut.De fiecare data cand ploua,aduna toate greselile si promisiunile uitate si le aseaza sub spartura din tavan, iar ploaia le spala.Intotdeauna.
In camera de la capatul holului nu sunt ceasuri.Au existat odata.Intr-o dimineata insa,el i-a spus ca nu mai poate sta decat 10 minute.I-a spus-o..iar pe fundal ceasurile ticaiau asurzitor..9 minute...8.59...Asa ca le-a aruncat pe geam. Cine a zis ca nu pot exista in afara timpului?
In camera de la capatul holului nu exista raspunsuri corecte sau incorecte.Exista doar raspunsuri..iar uneori,nici ele nu mai au rost.Pentru ca,de multe ori,nu exista nici macar intrebari.Exista doar el,ea,si camera lor cu miros de zahar ars.
Camera de la capatul holului nu exista.Este doar o plasmuire a imaginatiei ei (sau poate a lui) astfel incat,atunci cand soarele se incapataneaza sa ramana ascuns printre nori,sau atunci cand nu exista nicio ploaie care sa le stearga greselile,ei sa se poata ascunde in ea.Acolo..in universul cubic si halucinant,el (sau poate ea) se hraneste zilnic cu parfumul umbrei celuilalt,presarat pe pereti,pe mobila,pe suflete.

..

A fost doar o clipa..

sau poate o adunatura de clipe incapabile sa formeze un "pentru totdeauna".

Nimic mai mult.

Deja-vu

Invata-ma sa te uit..saruta-ma si fa-ma sa o iau de la capat.

uraste-ma.adora-ma.fii indiferent.

sterge-mi visele cu corector ieftin,redeseneaza-le si rupe-le in bucati.

ia-mi sufletul in palme.da-i drumul. ia-l inapoi.

Pentru ca tu nu stii...nu inca..nu stii ca intr-o zi nu va mai fi acolo.cel putin,nu pentru tine.

Nu stii ca intr-o zi oarecare,niste degete oarecare,altele decat ale tale,se vor juca absent in parul meu...ridicand,una cate una,bucatile de mine imprastiate pe podea.

hai..

Hai.Hai sa adorm ascultand valurile din ochii tai.hai sa adormi impletind nisipul in parul meu.Hai sa imi dai cate un sarut pentru fiecare alunita pe care ti-o desenez cu markerul.Hai sa locuim intr-o casuta de plastelina.Hai sa ne ingropam in gropita pe care o faci cand zambesti.hai.hai sa uram iarna.hai sa iubim iarna.hai sa fim indiferenti.Hai sa ne uitam la desene animate cu capul in jos.hai sa respiram vise.sa bem iluzii.hai sa fim ilogici si absurzi.Hai sa iti rontai urechea.hai sa ne bem cafeaua cu 5 lingurite de zahar.hai sa colectionam amanunte intr-un album de timbre.Hai sa caramelizam trecutul.hai sa desenam cu creta pe asfalt viitorul.Hai sa ne pierdem.hai sa ne regasim.

vii?

.

Pentru ca azi,sufletul meu are cearcane.

Happy people,where are you?

Vreau sa stiu cati dintre voi mai cred in oameni buni.in oameni sinceri.in oameni.
Vreau sa stiu cati dintre voi mai cred ca totul se termina cu “Happily ever after”.
Vreau sa stiu cati dintre voi mai sunt capabili sa viseze printi si Ilene Cosanzene.cati mai sunt capabili sa viseze.
Vreau sa stiu cati mai sunteti in stare sa ignorati propozitiile de genul “toti oamenii mint” si sa inlocuiti cu “unii”.
Vreau sa stiu ca nu aveti nevoie de nici o certitudine ca sa existati fericiti.ca sa existati.
M-am razgandit:Nu vreau sa stiu...pur si simplu am nevoie.

Theories

I used to have a theory about the holes in our hearts.I thought that they dissapear when our regrets do.
Well..my theory kinda’ sucks.
They hide.They move.They transform.But they don’t dissapear.No.They wait.
And then..suddenly, when you try to smile ,you figure out that meanwhile they have carved out another hole inside you.
So I have a new theory: Some people move on..and some,who cannot..end up riddled through like Swiss cheese.

Sarma.

(parte din piesa de teatru "sectorul S")

-Şi tu?..

-Şi eu... Ţi-a trecut vreodată prin mână vreo sârmă... sau prin picior?

-Nu...

- Deci nu ştii cum e...

-Nu..

-Fii atent!... Întâi îţi intră sârma!... Apoi, câteva secunde nu simţi nimic. După aia, începi să te miri, nu poţi să crezi că ţi s-a întâmplat aşa ceva chiar ţie... apoi... conştientizezi... încă tot nu te doare... pe urmă, te apuci şi începi s-o scoţi...

-Sârma...

-Da, sârma... poţi s-o scoţi cum vrei... încet sau repede... indiferent tot doare.... dacă o scoţi încet, atunci doare constant până termini de scos... şi pe urmă, doare normal...

-Sârma...

-Da! Dacă o scoţi repede, atunci doare foarte tare, dar durează puţin... depinde de ce fel de om eşti...

-Adică sârma...

-Nu, gata cu sârma! Acu' începe durerea de după... Acum începe să usture...

- Sârma?

- Nu! Rana! Rana ustură... te uiţi la ea şi ustură şi doare din ce în ce mai tare...

-Şi pe urmă?

-Pe urmă ce?

-Ce se-ntâmplă pe urmă?

-A, păi pe urmă vine cicatrizarea... Asta durează ceva timp...

-Cicatrizarea...

-Da... teoretic durează vreo şase luni... dar am văzut oameni la care durează şi câte un an sau doi... sau toată viaţa...

- (izbucnind în râs) Cicatrizarea? Fugi, bă d-aici! La mine n-a durat atât. A durat cam 2 săptămâni, a făcut o coajă, s-a uscat şi-a căzut...

-Păi ştiu de ce! N-a fost intens...

-A fost intens.

-Nu, n-a fost intens...

-Da' de unde ştii tu?

-Se vede după tine...

-Ce se vede? Că nu-s intens?

- Da. Nu zic acum, poate greşesc, dar n-a fost ca la mine...

-Da' de unde ştii tu?

-La tine cât a durat?

-Nu ţi-am zis? Două săptămâni.

-Nu... cât ai stat înfipt?

-(pauză) Unde bă să stau înfipt?

- Cât ai stat cu ea?

-Cu cine mă, cu sârma?

-Nu domnule! Cât a durat relaţia? Relaţia ta cu iubita ta?

-(pauză lungă) Aaa... vorbeai in metafore.

te iubesc.ajunge?

Nu trebuie sa fii ca mine ca sa te iubesc.

Poti sa privesti totul in alb si negru,ignorand nuantele de gri pe care eu le vad.

poti sa spui "da" cand tot ceea ce pot spune eu e "poate"

poti sa fii enervant de organizata,de independenta si de incapatanata.da.ai dreptul asta.

pentru ca nu asta conteaza cu adevarat.

conteaza ca mereu ai putut sa ma faci sa rad.

conteaza ca m-ai reinvatat sa iubesc ninsoarea.conteaza ca am stat doua ore intinse pe banca in parc privind "nimicul".conteaza zambetul pe care il avem pe fete cand iesim vineri seara de la teatru.conteaza toate mesajele despre cele mai banale si stupide intamplari pe care simtim nevoia sa le povestim,razand apoi singure in troleu in timp ce citim raspunsul.conteaza faptul ca (ma scuzati) poti sa spui "dute-n mata robert" mai bine decat oricine altcineva.conteaza ca vrei sa-mi cumperi cate ceva din fiecare magazin dupa ce am zis ca esti egoista.conteaza ca poti sa vii la "chefuri in soseste" fara sa judeci.conteaza ca ai umplut o particica(destul de mare) din golul meu din stomac atunci cand aveam nevoie.

ce conteaza cu adevarat...sunt toate lucrurile marunte care ma fac sa te iubesc.

si ca sa inchei frumos...cu drag,pentru ralu :)) (ah..si conteaza ca urasti smiley-ul asta)

Actorul.

E intuneric.ca de fiecare data.Dupa cortina se aude un murmur nedeslusit,intrerupt de o voce calda:"Buna seara stimati spectatori.Pentru buna desfasurare a spectacolului va rugam inchideti telefoanele mobile."Murmurul se intensifica iar..el,actorul,zambeste.Intotdeauna s-a intrebat de ce oamenii asteapta sa auda vocea fara chip inainte de a le inchide.

Isi priveste mainile palide si tremurande.S-ar crede ca ar fi trebuit sa se obisnuiasca dupa atata timp.sa nu mai simta emotiile.sa nu mai simta.

Inchide ochii pentru o clipa suficient de lunga ca sa se piarda pe sine insusi.Nu ii e frica.Stie ca se va regasi atunci cand luminile se vor reaprinde.Se va regasi in cel putin un zambet cald si un ropot de aplauze sincere.

Deschide ochii.Mainile nu ii mai tremura.Priveste inainte si paseste in lumina.

pentru ca azi,tu esti indoiala mea

O indoiala poate spulbera un milion de certitudini...insa un milion de certitudini nu pot spulbera o indoiala.
Azi nu voi avea curajul sa te privesc in ochi si sa par indiferenta.
Azi nu voi avea puterea sa iti strig ca nu te iubesc.
Azi nu ma voi putea indeparta de tine doar pentru ca asa trebuie.
Pentru ca azi tu esti indoiala mea.
Asa ca in schimb...azi..voi veni spre tine cu privirea in pamant,iti voi atinge obrazul cu degete reci, iar vocea imi va tremura mult prea tare ca sa iti pot cere inapoi cele un milion unu certitudini.

I've finally learned

Imi place sa urasc primele ore ale diminetii.Imi place sa fiu nevoita sa alerg dupa autobuz oricat de devreme m-as trezi si sa ma impiedic cand cobor din el.Imi place sa rad singura pe strada cand imi dau seama cat sunt de ametita.Imi place sa mananc biscuiti cu ciocolata calda,chiar daca in mod normal urasc biscuitii.
Imi place sa spun lucruri lipsite de sens atunci cand nimeni nu spune nimic...pentu simplul fapt ca mi se pare ca linistea indeparteaza persoanele.
Imi place sa imi colorez unghiile in toate culorile atunci cand sunt bine dispusa si apoi sa mi le ascund in buzunare ca sa nu iasa in evidenta (lucru oricum imposibil)
Imi place sa tzopai in pijamale sambata dimineata in timp ce fac curatenie cu muzica la maxim.
Imi place sa iubesc iarna doar uitandu-ma pe geam.
Imi place sa-mi inchipui cum asez soarele pe cer intr-o zi innorata.
Si..in ultimul timp...imi place ca am invatat sa fiu eu fara sa am nevoie de aprobarea nimanui.
Deci,da,sunt fericita.

Da.Marea e drogul meu

Sunt pe plaja.E iarna,e frig si totusi ea,marea,e mai frumoasa ca niciodata.Ma plimb desculta pe nisipul rece,nefamiliar si imi las gandurile sa zboare fara nici o logica...fara nici o ordine.
Trag aer in piept si o simt,ca de fiecare data,cum imi patrunde in suflet odata cu mirosul de sare.O respir si o simt alergandu-mi prin vene.Daca inchid ochii pot,sa aud valurile lovindu-se incet.in mine.Uneori.Pentru ca sunt dati in care nu le aud.Si atunci mi-e frica.Daca au inghetat?Daca iarna din ele va curge prin venele mele si imi va atinge inima?Oare imi vor ingheta sufletul?

In general e liniste.Pescarusii nu se prea aud.Sunt mult prea obisnuiti cu infinitul ca sa fie constransi sa traiasca in mine.Ma intreb daca nu ii doare.infinitul.Pe mine una m-ar coplesi.
Deschid ochii si incerc sa-mi organizez gandurile.Prea zboara ele de la un subiect la altul.
Mirosul de ud.Albastrul.Pescarusii.Puritatea.Vantul.Infinitul.Nisipul care imi zgarie palmele.
Mi-e imposibil.Marea e drogul meu.

Intr-un final,cand ma indepartez,stiu ca am luat cu mine o parte din ea.Bucatica mea de infinit.

Iti multumesc..

Iti multumesc.
Pentru ca te-ai nascut.Pentru ca te-am tinut in brate chiar daca si eu,la randul meu,abia invatasem sa vorbesc in propozitii.
Iti multumesc pentru milioanele de dati cand te-am urat pentru ca ti-ai luat o papusa noua sau pentru ca ai mancat o corcodusa in plus.
Iti multumesc pentru ca m-ai ascultat cand ti-am spus,pe la 7 ani,ca ma indragostisem de prietenul vecinei noastre chiar daca pe moment nu am inteles de ce a doua zi stia toata lumea.
Iti multumesc pentru Pepsi-ul care a explodat in mijlocul strazii pe hainele noastre abia cumparate.
Iti multumesc pentru ca,atunci ne intorceam de la cumparaturi ma lasai sa car plasa pana in faţa portii inainte sa o iei tu aratand epuizata si zambind atunci cand lumea incepea sa urle la mine pentru ca te las pe tine sa o cari tot drumul.
Iti multumesc pentru amestecurile de sapunuri pe care le inventam in timp ce eu faceam baie si pentru sarmalele din frunze de liliac si noroi.
Iti multumesc pentru toate certurile banale dar care insa ne faceau sa nu mai vorbim cateva saptamani.
Iti multumesc pentru ca ai crescut odata cu mine.
Iti multumesc chiar si pentru ca ai plecat,pentru ca nu am idee din ce motiv,distanta a parut sa ne apropie.
Iti multumesc pentru ca ai stiut,mai bine decat oricine daca atunci cand eram trista aveam nevoie sa ma faci sa rad sau doar sa ma asculti.
Iti multumesc pentru momentele noastre ciudate si deprimante pe parchet si pentru paharele de sampanie care ne-au facut sa supravietuim revelionului zambind.

Iti multumesc pentru ca reusesti sa treci peste toate schimbarile mele de dispozitie,si nu stiu cum..reusesti sa tii pasul cu ele.
Iti multumesc pentru ca,atunci cand am stranutat ieri,ai spus ca tu ai fost.:D
Iti multumesc pentru ca stai in secunda asta in capatul celalalt al patului,asteptand bosumflata sa termin de scris ca sa te bag si pe tine in seama.

Iti multumesc pentru ca esti tu si pentru ca,in acelasi timp esti o parte din mine.
Iti multumesc pentru ca te iubesc.

Ah..si in caz ca nu ti-ai dat seama inca...da,bia,despre tine e vorba;))