Acoperisul unui bloc.O masa.Doua cani de cafea pe jumatate goale.Cea din stanga,cu o usoara urma de gloss roz pe margine.Pe mijloc o scrumiera cu o tigara abia inceputa.
Unul din scaune e mereu cu spatele spre soare.Azi sta ea acolo.O zi ea,o zi el..asa e regula.
In zilele ca astazi,el nu ii vede chipul,si asta il face sa se simta vulnerabil.
El-Te iubesc
Ea-Mai spune odata
El-...Te iubesc

Ea-Amuzant...E un dar aparte,sa stii..sa poti minti oamenii privindu-i in ochi.
O vede sorbind ultima gura din cafeaua ei “3 in 1 latte cu un pliculet de zahar”.Cu un deget,absent,ii sterge urma de gloss de pe pahar.
Ea: Cat timp a trecut?
El: Cat timp a trecut de cand ce?
Ea: Cat timp a trecut de cand nu o mai simti?
Ii simte privirea arzandu-l si intoarce capul.Ea se ridica si se indeparteaza.Pentru o secunda are senzatia ca o sa plece si intinde o mana..inainte sa isi dea seama ca nu ar avea nici un drept sa o opreasca.Dar ea se aseaza pe margine,langa balustrada,si il priveste din nou.
El: Doua saptamani.
O priveste si asteapta sa-i vada vorbele lovind-o. Dar ea continua sa stea acolo,in lumina,senina.
El trage ultimul fum,stinge tigara in scrumiera sparta si priveste in gol: Cat timp a trecut?
Ea zambeste: 5 minute... (isi priveste ceasul) si 42 de secunde.