duminică, 16 ianuarie 2011

gand.

Ti-as
saruta ochii senin
cu degete pictate in albastru.
Si poate uneori ti-as coace dupa-
amiezi imbracate in croissante si zat.
Si as minti ca nu mi-e niciodata prea cald.
ca sa nu opresti caldura oaselor si muschilor si pielii
-care te acopera si ma adapostesc.
Sa stii ca mi-ar fi simplu sa te am
sa-mi aparti..sa te posed
Si restul sinonimelor
care neaga ilogic
un singur
adevar:
ca nu
mai
esti.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Impresii.

Ea: Cand ma trezesc raman pentru cateva minute cu ochii inchisi,inspirandu-i mirosul de mere verzi si tutun.
El: Cand ma trezesc ea se preface ca doarme. Stiu asta dupa ritmul neregulat al respiratiei. E ca si cum vrea sa amane sa ma vada.Nu ma mai iubeste, imi e clar.
Ea: E ca si cum prezenta lui ma invaluie intr-un mod unic, in fiecare zi si imi petrec diminetile lasandu-l sa-mi patrunda in pori. Il iubesc, asta e adevarul.

El: Ii aduc cafeaua in pat, la 6.30 fix. E 3 in 1.N-avem bani de altceva.
Ea: Imi aduce cafeaua. Stie ca 3 in 1 e preferata mea si o cumpara intotdeauna. Uneori pune o lingurita de caramel..dar nu o face prea des, probabil ca sa ma surprinda. Iubesc faptul ca nu stiu niciodata ce imi rezerva cafeaua de maine.
El: Si uneori se trezeste sa-mi zica "Azi n-ai pus caramel". La dracu, n-am intotdeauna bani de caramel. Si zambeste mereu, sarcastic si exasperant.

Ea: In ultimul timp am avut o perioada foarte grea la munca, cu proiectul din iunie si toate celelalte. Nu vreau sa imi aduc problemele acasa asa ca nu ma plang. Nu ma plang si nu inventez migrene.
El: In ultimul timp ajunge din ce in ce mai tarziu acasa. Nu ii cer explicatii pentru ca mi-e scarba s-o aud mintindu-ma.
Ea: Petrec mai putin timp cu el, asta e adevarat si totusi in orele suplimentare nu fac decat sa-mi imaginez cum va fi cand voi ajunge acasa si ii voi saruta umerii si ceafa si lobul urechii.
El: Cand se intoarce, aproape de fiecare data ajungem in pat. Se simte vinovata ca ma inseala,banuiesc.

El: O sa fiu sincer...inca o iubesc. O iubesc atat de mult incat ii cred fiecare minciuna..sau cel putin ma prefac. Ignoranta ma face fericit. De fapt, nu e atat de greu. Minte destul de bine.
Poftim?!? V-a spus si ca sunt paranoic, nu? Mda, ma asteptam.
Ea: De ce va uitati asa la mine? Ah,banuiesc ca asta inseamna ca l-ati cunoscut pe paranoicul meu sot. Mda,adica...eu il iubesc, stiti doar. Credeti ce vreti.

luni, 3 mai 2010

Vama.

video

Ma asteptam sa fiu dezamagita.Recunosc.Mi-am baut Campari-ul asteptand sa vad un om distrus incercand sa reconstruiasca ceva ce nu-i mai apartine.Ma asteptam sa vad pustiu.
Intra pe scena si pentru cateva secunde ma gandesc ca am avut dreptate..sta cu ochii inchisi..ca si cum i-ar fi teama ca oamenii nu vor accepta noul.ca vor compara.ca vor critica.
Recunosc.Nici eu nu eram pregatita sa accept.Nimeni nu era.
Isi lipeste buzele de microfon..deschide ochii..si imi realizez ca nimeni nu-si mai doreste Vama Veche..cel putin pentru cateva secunde dispar toate planurile cum ca ar trebui sa profitam de primul moment de liniste ca sa incepem "trenul accelerat Bucuresti-Mangalia pleaca in 5 minute de la linia 5".Pentru cateva secunde,care se tranforma incet in ore...nimeni nu mai condamna.nimeni nu mai regreta.
Nu am uitat de Hotel Cismigiu..de Buze blonde sau de Vara asta.Nici pe departe.Atata doar ca le-am plasat undeva in spatele mintii ca sa facem loc noului.
Nu m-am asteptat sa nu imi fie dor. Si din nou,ca de fiecare data,genialitatea m-a durut.

Cu buzele lipite de microfon el expira iubire. Sarim..dar nu din inertie..ci dezlipim picioarele de pe podea ca si cum toata iubirea ar fi ramas suspendata prea sus.Prea sus..dar nu intr-atat de sus incat sa nu o poti respira..cate putin,la fiecare saritura.
Si toata iubirea te inunda..si plangi..fara sa fii trist.
Plangi din prea plin.
Renasti.

marți, 27 aprilie 2010

they say that no man is an island..

Sunt o insula. E un lucru special legat de insule.Au fost si ele,acum vreo 2000 de ani,bucati de continent.Era plictisitor totusi,sa stai pe loc.Asa ca au migrat spre sud.Ma rog,cateva spre nord dar pentru mine a fost o decizie personala,prefer caldura.
Nu am o politica externa foarte dezvoltata.Nu import.Nu export.Ma descurc singura.
Nu ma intelege gresit..nu sunt o insula pustie. Turistii vin aici in fiecare an...de fapt,sunt una dintre cele mai populare destinatii de vacanta.De vacanta spun,pentru ca turistii stau o saptamana,maxim doua,cand e vreme buna,dar nici unul nu ramane mai mult.Nici macar unul.
Vrei sa ramai?De ce,vrei doar sa fii diferit?
Cum?Ce spui?Te-ai indragostit?
Naivule..e usor sa te indragostesti de o insula..sa nu crezi ca esti singurul.
Te inteleg,te-ai indragostit de vara din ea.Te-ai indragostit de caldura ei si de imprevizibilitatea vremii.Te-ai indragostit de valurile care nu te asculta niciodata,ci doar murmura incontinuu.Te-ai indragostit de bucati din ea,nu de ea ca un tot.
M-ai intrebat de ce nimeni nu a vazut insula iarna.Pentru ca,iarna,nu ai nici un motiv sa o iubesti.Iarna ea e rece,si previzibila.
Valurile,ti le amintesti?Le iubeai,parca.Dar iarna ele ingheata,si stiu sa asculte insa,nu mai dau nici un raspuns. Ce rost are sa-i vorbesti marii daca ea nu-ti vorbeste inapoi?
Ai dreptul sa stai pana in August.Atat....pentru ca trebuie sa o iubesti .Trebuie...chiar daca doar doua saptamani pe an.

Nici un om nu e o insula.Problema e ca..mai dureaza vreo 2000 de ani,sa te lipesti inapoi de continent. Continentul e,poate,plictisitor. Dar e populat.Si acolo,lumea. ...lumea e obisnuita cu iarna...si,nu te vor evita,vazand frigul din tine. Acolo,o insula inghetata nu mai mira pe nimeni.
Acolo,poti sa te indragostesti de mine,fara teama ca iarna,voi disparea.
1999 de ani. Mai astepti?

luni, 21 decembrie 2009

Pictez.


Am pensule vechi,fara varf rotund din par de veverita.
Am panza cumparata din supermarket la reducere.
Am o coperta de caiet pe care imi amestec culorile si o doza de pepsi in care tin apa.
Nu sunt artista.Nu am excentricitati pe care lumea sa le admire si spre deosebire de Van Gogh,nu intentionez sa-mi tai nici o ureche.
De fapt,daca ma gandesc mai bine...nu sunt foarte sigura ca am macar talent.
Totusi,odata la cateva zile simt nevoia sa tin o pensula in mana.
O data la cateva zile,inchid messul si pun Jessie – a lui Joshua Kadison pe repeat
Stiu de la inceput,inca de dinainte sa ridic carbunele de pe masa,ca in trei ore o sa ma ridic in picioare,o sa ma dau cativa pasi in spate...o sa privesc pictura..si o sa o arunc.
Ce artista incredibila sunt,nu? Nu am materiale,nu am talent,si acum nu mai am nici macar dovada ca am facut altceva decat sa ma holbez trei ore la o panza goala.
Si apoi...dupa ce sterg toata vopseaua si apa varsata prin camera....ma reped spre cosul din colt..scot pictura ...o privesc ...si o arunc din nou.Trebuia sa ma mai asigur inca o data ca nu e vreo capodopera.
Nu stiu ce as face..daca m-as trezi intr-o dimineata si nu as mai fi capabila sa tin pensula in mana.Probabil as invata sa pictez cu dreapta.Si daca nici asta nu ar mai fi posibil as inchide messul...as pune melodia lui Joshua Kadison pe repeat..si as inchide ochii.
In final...care ar fi diferenta?

Then he said...
I was gonna be a painter,
gonna paint my masterpiece.
I spent my whole life dreamin',
now they're my only memories.
And I was gonna live in Paris, France
Now my body's fallin' apart.
I could be Pablo Picasso if dillusion were an art.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Ce conteaza?

Ce conteaza?
atunci cand chipul tau e ultimul pe care il privesc inainte sa adorm...
atunci cand vocea ta imi spune "noapte buna" dupa ce am inchis ochii...
atunci cand parfumul tau imi persista in nari pana dimineata tarziu...
Ce conteaza?
ca tot ce am e o poza...
o inregistrare pusa pe repeat...
si urme de parfum pulverizate pe jumatatea ta de perna...
Vezi?
pana la urma nu esti de neinlocuit

luni, 21 septembrie 2009


Acoperisul unui bloc.O masa.Doua cani de cafea pe jumatate goale.Cea din stanga,cu o usoara urma de gloss roz pe margine.Pe mijloc o scrumiera cu o tigara abia inceputa.
Unul din scaune e mereu cu spatele spre soare.Azi sta ea acolo.O zi ea,o zi el..asa e regula.
In zilele ca astazi,el nu ii vede chipul,si asta il face sa se simta vulnerabil.
El-Te iubesc
Ea-Mai spune odata
El-...Te iubesc
Ea-Amuzant...E un dar aparte,sa stii..sa poti minti oamenii privindu-i in ochi.
O vede sorbind ultima gura din cafeaua ei “3 in 1 latte cu un pliculet de zahar”.Cu un deget,absent,ii sterge urma de gloss de pe pahar.
Ea: Cat timp a trecut?
El: Cat timp a trecut de cand ce?
Ea: Cat timp a trecut de cand nu o mai simti?
Ii simte privirea arzandu-l si intoarce capul.Ea se ridica si se indeparteaza.Pentru o secunda are senzatia ca o sa plece si intinde o mana..inainte sa isi dea seama ca nu ar avea nici un drept sa o opreasca.Dar ea se aseaza pe margine,langa balustrada,si il priveste din nou.
El: Doua saptamani.
O priveste si asteapta sa-i vada vorbele lovind-o. Dar ea continua sa stea acolo,in lumina,senina.
El trage ultimul fum,stinge tigara in scrumiera sparta si priveste in gol: Cat timp a trecut?
Ea zambeste: 5 minute... (isi priveste ceasul) si 42 de secunde.

duminică, 19 iulie 2009

Hope.


Pe jos,in praful ars de caldura sta el,cu sufletul ars de raceala ei. In mana are o floare fara doua petale.
Ma iubeste..nu ma iubeste. Aici filozofia nu-si are rostul.
Inca o petala.Chipul ei duminica dimineata.Zambetul incurcat cand isi da seama ca a uitat ca e randul ei sa cumpere cafeaua. Sarutul ce tine loc de scuze.
Inca o petala. Ochii inrositi atunci cand l-a anuntat ca pleaca. Scrumul de tigara imprastiat pe parchet. Sarutul ce tine loc de scuze.
Inca o petala. Pielea ei mirosind a cirese amare. Ciocolata imprastiata prin toata casa atunci cand incearca sa faca clatite. Sarutul ce tine loc de scuze.
Inca o petala. Mainile ei inclestandu-se spasmodic pe clanta usii. Ultimii pasi. Ultima sclipire a parului auriu in soarele amiezii. Sarutul ce n-a mai venit.
Inca o petala?Nu.
Nu il iubeste.
Dar el,rabdator,ridica bricheta si arde una dintre petalele imprastiate in praful ars de caldura.Cauta in buzunar dupa lipiciul ieftin cumparat mai devreme si lipeste petalele ramase inapoi pe floarea dezgolita.
Apoi,incet,o ia de la capat.Ma iubeste?Nu ma iubeste?....Ma iubeste.
Acum e bine.

luni, 27 aprilie 2009

camera de la capatul holului.

In camera de la capatul holului,soarele rasare in fiecare dimineata la 5.30,reflectat in geamul vecinului de vizavi’.Uneori,vecinul deschide geamul faramitandu-le rasaritul,iar ei se baga inapoi in pat,isi trag plapuma peste ochi si il asteapta pe urmatorul.Soarele nu ii dezamageste niciodata...doar vecinul de vizavi’ o mai face uneori.
In camera de la capatul holului tavanul este spart intr-un colt.Ea i-a spus sa-l repare.El n-a vrut.De fiecare data cand ploua,aduna toate greselile si promisiunile uitate si le aseaza sub spartura din tavan, iar ploaia le spala.Intotdeauna.
In camera de la capatul holului nu sunt ceasuri.Au existat odata.Intr-o dimineata insa,el i-a spus ca nu mai poate sta decat 10 minute.I-a spus-o..iar pe fundal ceasurile ticaiau asurzitor..9 minute...8.59...Asa ca le-a aruncat pe geam. Cine a zis ca nu pot exista in afara timpului?
In camera de la capatul holului nu exista raspunsuri corecte sau incorecte.Exista doar raspunsuri..iar uneori,nici ele nu mai au rost.Pentru ca,de multe ori,nu exista nici macar intrebari.Exista doar el,ea,si camera lor cu miros de zahar ars.
Camera de la capatul holului nu exista.Este doar o plasmuire a imaginatiei ei (sau poate a lui) astfel incat,atunci cand soarele se incapataneaza sa ramana ascuns printre nori,sau atunci cand nu exista nicio ploaie care sa le stearga greselile,ei sa se poata ascunde in ea.Acolo..in universul cubic si halucinant,el (sau poate ea) se hraneste zilnic cu parfumul umbrei celuilalt,presarat pe pereti,pe mobila,pe suflete.

duminică, 5 aprilie 2009

..


A fost doar o clipa..
sau poate o adunatura de clipe incapabile sa formeze un "pentru totdeauna".
Nimic mai mult.

joi, 19 martie 2009

Deja-vu


Invata-ma sa te uit..saruta-ma si fa-ma sa o iau de la capat.
uraste-ma.adora-ma.fii indiferent.
sterge-mi visele cu corector ieftin,redeseneaza-le si rupe-le in bucati.
ia-mi sufletul in palme.da-i drumul. ia-l inapoi.
Pentru ca tu nu stii...nu inca..nu stii ca intr-o zi nu va mai fi acolo.cel putin,nu pentru tine.
Nu stii ca intr-o zi oarecare,niste degete oarecare,altele decat ale tale,se vor juca absent in parul meu...ridicand,una cate una,bucatile de mine imprastiate pe podea.

sâmbătă, 21 februarie 2009

hai..


Hai.Hai sa adorm ascultand valurile din ochii tai.hai sa adormi impletind nisipul in parul meu.Hai sa imi dai cate un sarut pentru fiecare alunita pe care ti-o desenez cu markerul.Hai sa locuim intr-o casuta de plastelina.Hai sa ne ingropam in gropita pe care o faci cand zambesti.hai.hai sa uram iarna.hai sa iubim iarna.hai sa fim indiferenti.Hai sa ne uitam la desene animate cu capul in jos.hai sa respiram vise.sa bem iluzii.hai sa fim ilogici si absurzi.Hai sa iti rontai urechea.hai sa ne bem cafeaua cu 5 lingurite de zahar.hai sa colectionam amanunte intr-un album de timbre.Hai sa caramelizam trecutul.hai sa desenam cu creta pe asfalt viitorul.Hai sa ne pierdem.hai sa ne regasim.

vii?

joi, 19 februarie 2009

.

Pentru ca azi,sufletul meu are cearcane.

miercuri, 4 februarie 2009

Happy people,where are you?




Vreau sa stiu cati dintre voi mai cred in oameni buni.in oameni sinceri.in oameni.
Vreau sa stiu cati dintre voi mai cred ca totul se termina cu “Happily ever after”.
Vreau sa stiu cati dintre voi mai sunt capabili sa viseze printi si Ilene Cosanzene.cati mai sunt capabili sa viseze.
Vreau sa stiu cati mai sunteti in stare sa ignorati propozitiile de genul “toti oamenii mint” si sa inlocuiti cu “unii”.
Vreau sa stiu ca nu aveti nevoie de nici o certitudine ca sa existati fericiti.ca sa existati.
M-am razgandit:Nu vreau sa stiu...pur si simplu am nevoie.

marți, 27 ianuarie 2009

Theories


I used to have a theory about the holes in our hearts.I thought that they dissapear when our regrets do.
Well..my theory kinda’ sucks.
They hide.They move.They transform.But they don’t dissapear.No.They wait.
And then..suddenly, when you try to smile ,you figure out that meanwhile they have carved out another hole inside you.
So I have a new theory: Some people move on..and some,who cannot..end up riddled through like Swiss cheese.