Impresii.

Ea: Cand ma trezesc raman pentru cateva minute cu ochii inchisi,inspirandu-i mirosul de mere verzi si tutun.
El: Cand ma trezesc ea se preface ca doarme. Stiu asta dupa ritmul neregulat al respiratiei. E ca si cum vrea sa amane sa ma vada.Nu ma mai iubeste, imi e clar.
Ea: E ca si cum prezenta lui ma invaluie intr-un mod unic, in fiecare zi si imi petrec diminetile lasandu-l sa-mi patrunda in pori. Il iubesc, asta e adevarul.

El: Ii aduc cafeaua in pat, la 6.30 fix. E 3 in 1.N-avem bani de altceva.
Ea: Imi aduce cafeaua. Stie ca 3 in 1 e preferata mea si o cumpara intotdeauna. Uneori pune o lingurita de caramel..dar nu o face prea des, probabil ca sa ma surprinda. Iubesc faptul ca nu stiu niciodata ce imi rezerva cafeaua de maine.
El: Si uneori se trezeste sa-mi zica "Azi n-ai pus caramel". La dracu, n-am intotdeauna bani de caramel. Si zambeste mereu, sarcastic si exasperant.

Ea: In ultimul timp am avut o perioada foarte grea la munca, cu proiectul din iunie si toate celelalte. Nu vreau sa imi aduc problemele acasa asa ca nu ma plang. Nu ma plang si nu inventez migrene.
El: In ultimul timp ajunge din ce in ce mai tarziu acasa. Nu ii cer explicatii pentru ca mi-e scarba s-o aud mintindu-ma.
Ea: Petrec mai putin timp cu el, asta e adevarat si totusi in orele suplimentare nu fac decat sa-mi imaginez cum va fi cand voi ajunge acasa si ii voi saruta umerii si ceafa si lobul urechii.
El: Cand se intoarce, aproape de fiecare data ajungem in pat. Se simte vinovata ca ma inseala,banuiesc.

El: O sa fiu sincer...inca o iubesc. O iubesc atat de mult incat ii cred fiecare minciuna..sau cel putin ma prefac. Ignoranta ma face fericit. De fapt, nu e atat de greu. Minte destul de bine.
Poftim?!? V-a spus si ca sunt paranoic, nu? Mda, ma asteptam.
Ea: De ce va uitati asa la mine? Ah,banuiesc ca asta inseamna ca l-ati cunoscut pe paranoicul meu sot. Mda,adica...eu il iubesc, stiti doar. Credeti ce vreti.

Vama.

Ma asteptam sa fiu dezamagita.Recunosc.Mi-am baut Campari-ul asteptand sa vad un om distrus incercand sa reconstruiasca ceva ce nu-i mai apartine.Ma asteptam sa vad pustiu.
Intra pe scena si pentru cateva secunde ma gandesc ca am avut dreptate..sta cu ochii inchisi..ca si cum i-ar fi teama ca oamenii nu vor accepta noul.ca vor compara.ca vor critica.
Recunosc.Nici eu nu eram pregatita sa accept.Nimeni nu era.
Isi lipeste buzele de microfon..deschide ochii..si imi realizez ca nimeni nu-si mai doreste Vama Veche..cel putin pentru cateva secunde dispar toate planurile cum ca ar trebui sa profitam de primul moment de liniste ca sa incepem "trenul accelerat Bucuresti-Mangalia pleaca in 5 minute de la linia 5".Pentru cateva secunde,care se tranforma incet in ore...nimeni nu mai condamna.nimeni nu mai regreta.
Nu am uitat de Hotel Cismigiu..de Buze blonde sau de Vara asta.Nici pe departe.Atata doar ca le-am plasat undeva in spatele mintii ca sa facem loc noului.
Nu m-am asteptat sa nu imi fie dor. Si din nou,ca de fiecare data,genialitatea m-a durut.

Cu buzele lipite de microfon el expira iubire. Sarim..dar nu din inertie..ci dezlipim picioarele de pe podea ca si cum toata iubirea ar fi ramas suspendata prea sus.Prea sus..dar nu intr-atat de sus incat sa nu o poti respira..cate putin,la fiecare saritura.
Si toata iubirea te inunda..si plangi..fara sa fii trist.
Plangi din prea plin.
Renasti.

they say that no man is an island..

Sunt o insula. E un lucru special legat de insule.Au fost si ele,acum vreo 2000 de ani,bucati de continent.Era plictisitor totusi,sa stai pe loc.Asa ca au migrat spre sud.Ma rog,cateva spre nord dar pentru mine a fost o decizie personala,prefer caldura.
Nu am o politica externa foarte dezvoltata.Nu import.Nu export.Ma descurc singura.
Nu ma intelege gresit..nu sunt o insula pustie. Turistii vin aici in fiecare an...de fapt,sunt una dintre cele mai populare destinatii de vacanta.De vacanta spun,pentru ca turistii stau o saptamana,maxim doua,cand e vreme buna,dar nici unul nu ramane mai mult.Nici macar unul.
Vrei sa ramai?De ce,vrei doar sa fii diferit?
Cum?Ce spui?Te-ai indragostit?
Naivule..e usor sa te indragostesti de o insula..sa nu crezi ca esti singurul.
Te inteleg,te-ai indragostit de vara din ea.Te-ai indragostit de caldura ei si de imprevizibilitatea vremii.Te-ai indragostit de valurile care nu te asculta niciodata,ci doar murmura incontinuu.Te-ai indragostit de bucati din ea,nu de ea ca un tot.
M-ai intrebat de ce nimeni nu a vazut insula iarna.Pentru ca,iarna,nu ai nici un motiv sa o iubesti.Iarna ea e rece,si previzibila.
Valurile,ti le amintesti?Le iubeai,parca.Dar iarna ele ingheata,si stiu sa asculte insa,nu mai dau nici un raspuns. Ce rost are sa-i vorbesti marii daca ea nu-ti vorbeste inapoi?
Ai dreptul sa stai pana in August.Atat....pentru ca trebuie sa o iubesti .Trebuie...chiar daca doar doua saptamani pe an.

Nici un om nu e o insula.Problema e ca..mai dureaza vreo 2000 de ani,sa te lipesti inapoi de continent. Continentul e,poate,plictisitor. Dar e populat.Si acolo,lumea. ...lumea e obisnuita cu iarna...si,nu te vor evita,vazand frigul din tine. Acolo,o insula inghetata nu mai mira pe nimeni.
Acolo,poti sa te indragostesti de mine,fara teama ca iarna,voi disparea.
1999 de ani. Mai astepti?