Theories

I used to have a theory about the holes in our hearts.I thought that they dissapear when our regrets do.
Well..my theory kinda’ sucks.
They hide.They move.They transform.But they don’t dissapear.No.They wait.
And then..suddenly, when you try to smile ,you figure out that meanwhile they have carved out another hole inside you.
So I have a new theory: Some people move on..and some,who cannot..end up riddled through like Swiss cheese.

Sarma.

(parte din piesa de teatru "sectorul S")

-Şi tu?..

-Şi eu... Ţi-a trecut vreodată prin mână vreo sârmă... sau prin picior?

-Nu...

- Deci nu ştii cum e...

-Nu..

-Fii atent!... Întâi îţi intră sârma!... Apoi, câteva secunde nu simţi nimic. După aia, începi să te miri, nu poţi să crezi că ţi s-a întâmplat aşa ceva chiar ţie... apoi... conştientizezi... încă tot nu te doare... pe urmă, te apuci şi începi s-o scoţi...

-Sârma...

-Da, sârma... poţi s-o scoţi cum vrei... încet sau repede... indiferent tot doare.... dacă o scoţi încet, atunci doare constant până termini de scos... şi pe urmă, doare normal...

-Sârma...

-Da! Dacă o scoţi repede, atunci doare foarte tare, dar durează puţin... depinde de ce fel de om eşti...

-Adică sârma...

-Nu, gata cu sârma! Acu' începe durerea de după... Acum începe să usture...

- Sârma?

- Nu! Rana! Rana ustură... te uiţi la ea şi ustură şi doare din ce în ce mai tare...

-Şi pe urmă?

-Pe urmă ce?

-Ce se-ntâmplă pe urmă?

-A, păi pe urmă vine cicatrizarea... Asta durează ceva timp...

-Cicatrizarea...

-Da... teoretic durează vreo şase luni... dar am văzut oameni la care durează şi câte un an sau doi... sau toată viaţa...

- (izbucnind în râs) Cicatrizarea? Fugi, bă d-aici! La mine n-a durat atât. A durat cam 2 săptămâni, a făcut o coajă, s-a uscat şi-a căzut...

-Păi ştiu de ce! N-a fost intens...

-A fost intens.

-Nu, n-a fost intens...

-Da' de unde ştii tu?

-Se vede după tine...

-Ce se vede? Că nu-s intens?

- Da. Nu zic acum, poate greşesc, dar n-a fost ca la mine...

-Da' de unde ştii tu?

-La tine cât a durat?

-Nu ţi-am zis? Două săptămâni.

-Nu... cât ai stat înfipt?

-(pauză) Unde bă să stau înfipt?

- Cât ai stat cu ea?

-Cu cine mă, cu sârma?

-Nu domnule! Cât a durat relaţia? Relaţia ta cu iubita ta?

-(pauză lungă) Aaa... vorbeai in metafore.

te iubesc.ajunge?

Nu trebuie sa fii ca mine ca sa te iubesc.

Poti sa privesti totul in alb si negru,ignorand nuantele de gri pe care eu le vad.

poti sa spui "da" cand tot ceea ce pot spune eu e "poate"

poti sa fii enervant de organizata,de independenta si de incapatanata.da.ai dreptul asta.

pentru ca nu asta conteaza cu adevarat.

conteaza ca mereu ai putut sa ma faci sa rad.

conteaza ca m-ai reinvatat sa iubesc ninsoarea.conteaza ca am stat doua ore intinse pe banca in parc privind "nimicul".conteaza zambetul pe care il avem pe fete cand iesim vineri seara de la teatru.conteaza toate mesajele despre cele mai banale si stupide intamplari pe care simtim nevoia sa le povestim,razand apoi singure in troleu in timp ce citim raspunsul.conteaza faptul ca (ma scuzati) poti sa spui "dute-n mata robert" mai bine decat oricine altcineva.conteaza ca vrei sa-mi cumperi cate ceva din fiecare magazin dupa ce am zis ca esti egoista.conteaza ca poti sa vii la "chefuri in soseste" fara sa judeci.conteaza ca ai umplut o particica(destul de mare) din golul meu din stomac atunci cand aveam nevoie.

ce conteaza cu adevarat...sunt toate lucrurile marunte care ma fac sa te iubesc.

si ca sa inchei frumos...cu drag,pentru ralu :)) (ah..si conteaza ca urasti smiley-ul asta)

Actorul.

E intuneric.ca de fiecare data.Dupa cortina se aude un murmur nedeslusit,intrerupt de o voce calda:"Buna seara stimati spectatori.Pentru buna desfasurare a spectacolului va rugam inchideti telefoanele mobile."Murmurul se intensifica iar..el,actorul,zambeste.Intotdeauna s-a intrebat de ce oamenii asteapta sa auda vocea fara chip inainte de a le inchide.

Isi priveste mainile palide si tremurande.S-ar crede ca ar fi trebuit sa se obisnuiasca dupa atata timp.sa nu mai simta emotiile.sa nu mai simta.

Inchide ochii pentru o clipa suficient de lunga ca sa se piarda pe sine insusi.Nu ii e frica.Stie ca se va regasi atunci cand luminile se vor reaprinde.Se va regasi in cel putin un zambet cald si un ropot de aplauze sincere.

Deschide ochii.Mainile nu ii mai tremura.Priveste inainte si paseste in lumina.

pentru ca azi,tu esti indoiala mea

O indoiala poate spulbera un milion de certitudini...insa un milion de certitudini nu pot spulbera o indoiala.
Azi nu voi avea curajul sa te privesc in ochi si sa par indiferenta.
Azi nu voi avea puterea sa iti strig ca nu te iubesc.
Azi nu ma voi putea indeparta de tine doar pentru ca asa trebuie.
Pentru ca azi tu esti indoiala mea.
Asa ca in schimb...azi..voi veni spre tine cu privirea in pamant,iti voi atinge obrazul cu degete reci, iar vocea imi va tremura mult prea tare ca sa iti pot cere inapoi cele un milion unu certitudini.

I've finally learned

Imi place sa urasc primele ore ale diminetii.Imi place sa fiu nevoita sa alerg dupa autobuz oricat de devreme m-as trezi si sa ma impiedic cand cobor din el.Imi place sa rad singura pe strada cand imi dau seama cat sunt de ametita.Imi place sa mananc biscuiti cu ciocolata calda,chiar daca in mod normal urasc biscuitii.
Imi place sa spun lucruri lipsite de sens atunci cand nimeni nu spune nimic...pentu simplul fapt ca mi se pare ca linistea indeparteaza persoanele.
Imi place sa imi colorez unghiile in toate culorile atunci cand sunt bine dispusa si apoi sa mi le ascund in buzunare ca sa nu iasa in evidenta (lucru oricum imposibil)
Imi place sa tzopai in pijamale sambata dimineata in timp ce fac curatenie cu muzica la maxim.
Imi place sa iubesc iarna doar uitandu-ma pe geam.
Imi place sa-mi inchipui cum asez soarele pe cer intr-o zi innorata.
Si..in ultimul timp...imi place ca am invatat sa fiu eu fara sa am nevoie de aprobarea nimanui.
Deci,da,sunt fericita.

Da.Marea e drogul meu

Sunt pe plaja.E iarna,e frig si totusi ea,marea,e mai frumoasa ca niciodata.Ma plimb desculta pe nisipul rece,nefamiliar si imi las gandurile sa zboare fara nici o logica...fara nici o ordine.
Trag aer in piept si o simt,ca de fiecare data,cum imi patrunde in suflet odata cu mirosul de sare.O respir si o simt alergandu-mi prin vene.Daca inchid ochii pot,sa aud valurile lovindu-se incet.in mine.Uneori.Pentru ca sunt dati in care nu le aud.Si atunci mi-e frica.Daca au inghetat?Daca iarna din ele va curge prin venele mele si imi va atinge inima?Oare imi vor ingheta sufletul?

In general e liniste.Pescarusii nu se prea aud.Sunt mult prea obisnuiti cu infinitul ca sa fie constransi sa traiasca in mine.Ma intreb daca nu ii doare.infinitul.Pe mine una m-ar coplesi.
Deschid ochii si incerc sa-mi organizez gandurile.Prea zboara ele de la un subiect la altul.
Mirosul de ud.Albastrul.Pescarusii.Puritatea.Vantul.Infinitul.Nisipul care imi zgarie palmele.
Mi-e imposibil.Marea e drogul meu.

Intr-un final,cand ma indepartez,stiu ca am luat cu mine o parte din ea.Bucatica mea de infinit.

Iti multumesc..

Iti multumesc.
Pentru ca te-ai nascut.Pentru ca te-am tinut in brate chiar daca si eu,la randul meu,abia invatasem sa vorbesc in propozitii.
Iti multumesc pentru milioanele de dati cand te-am urat pentru ca ti-ai luat o papusa noua sau pentru ca ai mancat o corcodusa in plus.
Iti multumesc pentru ca m-ai ascultat cand ti-am spus,pe la 7 ani,ca ma indragostisem de prietenul vecinei noastre chiar daca pe moment nu am inteles de ce a doua zi stia toata lumea.
Iti multumesc pentru Pepsi-ul care a explodat in mijlocul strazii pe hainele noastre abia cumparate.
Iti multumesc pentru ca,atunci ne intorceam de la cumparaturi ma lasai sa car plasa pana in faţa portii inainte sa o iei tu aratand epuizata si zambind atunci cand lumea incepea sa urle la mine pentru ca te las pe tine sa o cari tot drumul.
Iti multumesc pentru amestecurile de sapunuri pe care le inventam in timp ce eu faceam baie si pentru sarmalele din frunze de liliac si noroi.
Iti multumesc pentru toate certurile banale dar care insa ne faceau sa nu mai vorbim cateva saptamani.
Iti multumesc pentru ca ai crescut odata cu mine.
Iti multumesc chiar si pentru ca ai plecat,pentru ca nu am idee din ce motiv,distanta a parut sa ne apropie.
Iti multumesc pentru ca ai stiut,mai bine decat oricine daca atunci cand eram trista aveam nevoie sa ma faci sa rad sau doar sa ma asculti.
Iti multumesc pentru momentele noastre ciudate si deprimante pe parchet si pentru paharele de sampanie care ne-au facut sa supravietuim revelionului zambind.

Iti multumesc pentru ca reusesti sa treci peste toate schimbarile mele de dispozitie,si nu stiu cum..reusesti sa tii pasul cu ele.
Iti multumesc pentru ca,atunci cand am stranutat ieri,ai spus ca tu ai fost.:D
Iti multumesc pentru ca stai in secunda asta in capatul celalalt al patului,asteptand bosumflata sa termin de scris ca sa te bag si pe tine in seama.

Iti multumesc pentru ca esti tu si pentru ca,in acelasi timp esti o parte din mine.
Iti multumesc pentru ca te iubesc.

Ah..si in caz ca nu ti-ai dat seama inca...da,bia,despre tine e vorba;))